 |
W.I.T.C.H. & Company
Will, Irma, Taranee, Cornelia si Hay Lin. Pe scurt W.I.T.C.H. Acesta este un site W.I.T.C.H. si nu numai. |
Home | Forum | Arcade
| Author |
Blue_Angel
Incepator
Joined: 22 Jul 2007
Posts: 19
Karma: +4
24 Cash
Sun Jul 22, 2007 12:50 pm
|
|
| Message |
|
|
Īnceputul
Şi acum īmi amintesc de vremurile cānd hoinăream pe stradă īn căutarea de hrana, unui loc unde pot să mă adăpostesc de ploaie, de ninsoare şi de ger.
Eram atāt de tristă pe atunci
singurii mei prieteni erau animalele de pe stradă căci copii mă goneau cu pietre, mi se spunea copilul străzii. Rochiţa mea subţire albă, nu-mi era de folos Iarna, atunci mă adăposteam īmpreună cu cāţiva prieteni de-ai mei, animalele aveau blană atāt de caldă, şi răsuflarea blāndă asemenea sufletului lor.
Īn sfārşit răsărise şi o lumină binefăcătoare din ceruri, şi norocul meu a īnceput sa scānteie.
,, Soarele strălucea atāt de tare , de īţi orbea ochii şi īţi usca buzele. Cāt aş fi dat pentru o fărāmă de apă.
Am mers aşa, timp de vreo trei ore īn care corpul īmi ceda din ce īn ce mai tare, pānă cānd, am căzut pierdută de puteri pe pămāntul uscat, cu răsuflarea tot mai slabă. Nu ştiu cum s-a īntāmplat de m-am trezit īntr-un pat moale, īnvelită īntr-un cearşaf alb. Īn faţa ochilor observānd doi oameni, un bărbat şi o femeie. Bărbatul era īnalt īnstărit īmbrăcat prezentabil, cu ochelarii lăsaţi pe nasul său cārn. Femeia mă privea blānd cu ochii săi mici negrii. Ea mi-a pus māna pe frunte şi mi-a zāmbit scurt spunāndu-mi :
- Nu-ţi face griji, acum eşti printre prieteni. De acum ne poţi numii pe noi părinţii tăi, nu contează ce s-a īntāmplat cu familia ta.
La auzul acestor cuvinte am tresărit:
- De unde ştii despre părinţii mei?
- Ai vorbit numai despre asta īn somn.
Aşa deci nici măcar acum nu reuşisem să uit
,,Părinţii mei au murit īntr-un accident de maşină, pe atunci īncă mai eram nenăscută. O singură neatenţie şi camionul a intrat īn maşina noastră. La spital am reuşit să supravieţuiesc doar eu, cel puţin asta mi-a zi o doamnă īnainte de a fi dat afară īn stradă din spital"
- Scuză-mă, dar care este numele tău?
Eu īmi las capul īn jos, şi īi răspund cu o voce oare care ciudată:
- Eu nu am nume!
- Nu-i nimic de acum īncolo te vei numii
Ay !
Cāt de bucuroasă am fost, īn sfīrşit am simţit că am o familie. Dar, poate mai bucuroasă am fost atunci cānd am făcut cunoştinţă cu fratele meu vitreg Sakumo. Era chiar simpatic, părul scurt albastru , şi ochii de acea culoare, la prima vedere părea destul de ,,rebel" cuvānt pe care nu prea īl cunoşteam pe atunci
Pentru fanii de fan ficuri triste este tocmai bun. Desigur că īn curīnd nu va mai părea atīt de trist......apopo sper că v-am īnduioşat puţin, şi să nu īncurcaţi faptul că am scris la persoana īntīi ca şi cum aş fi fost eu .
|
|
|
     |
| Author |
Blue_Angel
Incepator
Joined: 22 Jul 2007
Posts: 19
Karma: +4
24 Cash
Sun Jul 22, 2007 1:18 pm
|
|
| Message |
|
|
Prima zi de şcoală
Prima zi de şcoală, prima tortură, prima temă, prima notă proastă...neee eu nu am considerat-o aşa
Soarele īşi ia avīntul ca o pasăre măiastră īn īnaltul cerului trecīnd printre ciudăţeniile cenuşii.
Stăteam şi priveam totul de pe marginea unei balustrade, ce sentiment minunat era să simţii adiera vīntului care īţi mişca părul, pentru prima oară mă puteam bucura de el cu adevărat. Azi aveam să merg lă şcoală. Cīte īntrebări īmi venea să le pun părinţilor ,,Cum e acolo?" ,,Profesorii sunt răi?" Dar mai bine nu, voiam să īmi păstrez cumpătul pīnă cīnd ajung să văd totul cu ochii mei. Fratele meu mai mare era deja la şcoală īn ultimul an, ar fi vrut să devină Designer, cīntăreţ de rock, aristrocrat, vedetă, prof. de muzică sau de desen...şi o listă mai lungă de atīt o poţi auzii chiar din gura lui. :-\
Am luat mucul-dejun de dimineaţă īn sufragerie, pīine caldă cu gem şi lapte prospăt, deşi erau bune le īnghiţeam pe toate īn sec. După ce am terminat de mīncat mi-am luat gheozdanul şi am intrat īn maşină. Drumul era atīt de lung sau cel puţin aşa credem. Īn sfīrşit ajunsesem: Era o clădire mare, cu geamuri de tot felul, separate, distruse, deloc, sau normale. Cīnd am intrat īn clasă am observat haita de copii care se uitat cu ochii curioşi la mine. Doar o singură persoană m-a băgat īn semă. Avea părul scurt castanui şi ochii de aceaşi culoare.
- Salve!!! Eu mă numesc Haruhi! Bine ai venit īn calsa a 5 a A printre tocilari. Avem aici categorii de tot felul zerzeci, idioţi, deştpeţi, drăguţi :x, şi amuzanţi din care fac şi eu parte. So...aici este banca ta!
Mă smuceşte puternic şi mă conduce la o masă şi un scaun, cică bancă de două persoane.
- Ca să īnveţi să trăieşti īn jungla noastră de aici nu va trebui să bagi īn semă pe oricine, şi să nu porţi niciodată căciulă pe cap, astea sunt regulile, īnvaţă-le, respectă-le dacă vrei să rămīi īn viaţă.
Cu siguranţă mi-a rămas minte acel caracter aparte.
Orele erau lungi iar pauzele scurte, asta am observat foarte bine. Pot spune că nu e chiar atīt de greu la şcoală cu o prietenă ca ea, e imposibil să ţi se pară greu :P
Ay
Haruhi
Tata
Mama
Fratele mai mare
Scuze că e atīt de scurtă dar m-am axat mai mult pe găsirea personajelor plus că am o grămadă de teme pentru vacanţă :mad:
|
|
|
|
| Author |
Blue_Angel
Incepator
Joined: 22 Jul 2007
Posts: 19
Karma: +4
24 Cash
Sun Jul 22, 2007 1:28 pm
|
|
| Message |
|
|
Haruhi, cea mai bună prietenă a mea
M-am īntors din nou să vă spun păţaniile mele, fie că triste fie că vesele, fie că pici de pe scaun...
S-a īntīmplat īntr-o joi. Soarele strălucea puternic, căldura irezistibilă īţi topea pīnă şi cele mai ascunse temeri. Mă aflam īn sufragerie pe covoraşul meu roşu privind cu ochii aţintiţi la acea cutiuţă mică, uneori mă īntrebam dacă sunt oameni īn ea şi cum īncap. Normal să cred aşa, era pentru prima oară cīnd văzuse-m o asmenea maşinărie, pe cīnd alţii se şi plictiseau de ea. Copii se uitau cu orele la televizor īn timp ce eu īl vedem doar īn vitrine, să recunoaştem nu puteam trece peste acele momente de ne uitat...aş fi dat orice să mă pot īntoarce īn timp şi să mă rog de bunul Dumnezeu să-mi mai acorde o şansă, să īmi schimbe destinul. Prea tīrziu fapta era deja īmplinită. Cel puţin mă pot mulţumii cu cei doi părinţii ai mei şi un frate cum nu-mi puteam imagina vreo dată.
Astăzi era cea mai importantă zi pentru tata şi mama. Se putea citi īn privirea lor: numai emoţii, gīnduri ascunse şi necugetate. Aveau să prezinte proiectul lor īn faţa īntregii confederaţii a astronomiei. De mici copii avīnd acelaş ţel, dar eu...eu...ce vreu să devin, pīnă şi fratele meu ştia Designer Vestimentar. Mare bucurie a fost atunci pentru tata, pentru că nu va deveni un meloman cu chitara īn mīnă...of, tot nu-mi puteam da seama, mintea īmi era īnceţioşată, plină de semnele īntrebării absolut peste tot. Īn acel moment apăruse din spate un īnger , exact persoana de care aveam nevoie, my brother.
- Hiro, nu ştiu ce o să devin cīnd mă fac mare!!!
Mă aruncasem īn braţele sale cu lacrimi īn ochi lucru care sigur l-a impresionat să mă dea mai īn colo.
- Hopa, hopa, īmi uzii jacheta. Īmi ridic faţa asupra lui mai rău ca o pisicuţă īn faţa cīinelui. Aşa şi ce īmi zici mie...de unde să ştiu eu, am cumva faţă de prezicător,,ne cred". Valea, am nevoie de un material roz şi nişte trandafiri.
- Da de ce nu mă ajuţi? Eşti rău.
Īn momentul următor sună cineva la telefon. Pe nesimţite mă apropiam de el cu răsuflarea tăiată, pun mīna pe acel receptor, īl aduc la ureche şi...din adīncul lui se aude o voce, o voce cunoscută. Oare cine era?
- Alooo!!! E cineva acolo? Īntreabă acea voce.
- Da. Cine eşti? Corpul īncepea să īmi tremure. Dacă mă cauţi pentru cei 2 dolari să şti că...
- Ce doi dolari visezi? Sunt eu Haruhi.
Printre cioburile amintirilor o faţă cunoscută dar nu uitată deschise uşa gīndului. Fata cu păr scurt casatniu şi ochii de aceeaşi culoare.
- Haruhi-sa? Ce vrei?
Nu mă puteam gīndi decīt la asta, păcat căci acum am o mie de īntrebări să-i pun. Din auzele mele a murit acum două săptămīni, īn cinstea ei m-am apucat să scriu, să ştie cīt de bună prietenă īi sunt pentru că nu i-o arătam prea des.
- M-am gīndit eu cu căpşorul meu că ar trebuii să vi cu mine la magazinul acela Mina, anna eto deana. Cel mai popular dintre toate magazinele de prestigiu din Tokyo.
- Bine Oare?
Un magazin uriaş din mintea mea de atunci, tot era plin numai cu haine, haine şi iar haine: roşii ca focul, negre ca noaptea, albe ca puritatea lacrimilor. Sigur i-ar fi plăcut fratelui meu aici s-ar fi simţit ca acasă...
Am şi eu comentariile mele... Nu am făcut prea multă descriere şi e atīt de scurt .
Īnnebunesc oare cīnd o să mi se dea şansa să scriu mai mult, cu siguranţă atunci cīnd nu o să mai fiu ocupată cu temele pentru acasă...
|
|
|
|
| Author |
Blue_Angel
Incepator
Joined: 22 Jul 2007
Posts: 19
Karma: +4
24 Cash
Sun Jul 22, 2007 1:29 pm
|
|
| Message |
|
|
4. Fratele meu
16 Martie: Străzile Saragouchi sunt răscolite de un vīnt pătrunzător, care spulbera hīrtiile, īţi arunca praful īn ochi şi īţi usuca buzele ; cerul era cenuşiu ca plumbul.
Acest oraş remarcabil şi masiv, īn care mai nou locuiesc şi eu. Īntr-o casă modestă la periferia oraşului stăteam īn camera fratelui meu cu ochii holbaţi. Pe līngă camera mea aceasta era parcă un muzeu. Peste tot hīrtii desenate, schiţe de haine...wow era uimitor cu cītī migală desena hainele. Dar, una singură mi-a atras atenţia cel mai mult, această rochie era aproape gata şi din punct de vedere al cusutului. Dantela moale roz, şi trandafirii cusuţi cu multă grijă īmi atrăgeau privirile, ochii mei micuţi nu se puteau sătura să privească minunăţia de rochie. Vrīnd ne vrīnd aceasta m-a atras, şi m-am trezit purtīnd rochia īn mijlocul camerei, īn faţa unei oglinzii. Mă roteam īn faţa ei cu atīta graţie, petalele din rochie cădeau īncet pe podea, era uimitor. Īn acel moment, chiar nu mă aşteptam din spatele uşii să apăru Hiro. Īn loc să ţipe şi să zbiere că i-am īmbrăcat creaţia mai ales că eram īn camera lui fără ai cere voie, a făcut nişte ochi mari, un zīmbet blīnd se vedea pe faţa lui, şi īncepu să aplaude cu ambele palme.
- Ai talent, şi eşti foarte frumoasă surioară. Nu ai vrea cumva să īmi porţi creaţia īn faţa īntrejii lumi la concursul
 .
- Există aşa ceva? spun eu mirată, nemaiauzind niciodat de aşa ceva.
- Desigur. So...accepţi? Zi ,,da" te rog, te rog, altfel nu voi mai putea participa..., īncepe să īi cadă lacrimi de crocodil din adīncul ochiului. Mi se făcuse milă de faţa lui nevinovată.
- Bine! Bine! Nu trebuie să plīngi. Voi face asta cu cea mai mare plăcere. Să port acestă rochie, cum să nu, trebuie să recunosc că ai talent. Apropo cu o singură condiţie să poată venii şi prietena mea Haruhi.
Amintindu-mi de excursia de la cumpărături unde a vorbit numai despre modă şi haine ,,Acest concurs sigur i-ar plăcea".
- Bine, cum vrei. Accepţi? Cu sufletul la gură mă priveşte printre ochişorii lui blīnzi.
- Da.
- Victory!!!! Mă ia īn braţe şi mă īnvīrte de fericire prin toată camera. Īncet, īncet camera se umplu de petale de trandafiri iar din spatel uşii o femeie intră īn camera uimită de ceea ce a văzut, nu-şi putea crede ochilor, oare era vis.
- Hiro-kan! Asta...asta...asta
- Asta e rochia pentru concurs, iar Ay o va purta. Pe faţa mamei se vedea un zīmbet frumos. Era foarte fericită asta se putea desluşi din ochii ei calzi...Aceeaşi reacţia a avut-o şi Haruhi, iar vremea concursului a īnceput...
Aceasta este rochia īn prezentări speciale..ta-dam
|
|
|
|
| Author |
Necro Kid
Founder
Joined: 02 Jul 2007
Posts: 313
Karma: +66
1206 Cash
Location: Arad
Tue Aug 14, 2007 8:43 am
|
|
| Message |
|
|
Acum ajung si eu sa-ti citesc povestea...si in afara de cateva greseli minore de tastare, pot spune ca e super. :icon_12: Descriere da, personajele sunt destul de bine conturate, si nu a fost nevoie sa le descrii, pentru ca ai pus poze cu ele, actiunea e super OK, ce mai, o poveste de nota 10 +.  Abia astept continuarea. 
|
|
|
  |
| Author |
Daisuke
Admin
Joined: 04 Aug 2007
Posts: 159
Karma: +11
700 Cash
Location: Germany
Wed Aug 15, 2007 10:32 am
|
|
| Message |
|
|
|
Fan Fic-ul tau imi aminteste de cartea ,,Singur pe lume". De fapt, faza cu copilul singuratic imi aminteste de cartea aia. Oricum, descriere ai, actiune ai, personaje ai. Ce mai lipseste? Continuarea.
|
|
|
 |
| Author |
Elfen_me
Incepator
Joined: 09 Dec 2007
Posts: 34
Karma: +11
292 Cash
Mon Dec 31, 2007 10:14 am
|
|
| Message |
|
|
Subscriu la ceea ce au spus cei dinaintea mea. Singurul lucru care mai lipseste este CONTINUAREA!!!  
_________________
Do I look like I care???
|
|
|
|
 |
Page 1 of 1
|
All times are GMT
|
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
|
|
Search
